Backup – tot ce trebuie să știe o companie

Backup se referă la copierea fișierelor fizice sau virtuale ori a bazelor de date într-o locație secundară, pentru a fi păstrate în caz de defecțiune a echipamentelor sau de catastrofă. Procesul de copiere de rezervă a datelor este esențial pentru succesul unui plan de recuperare în caz de dezastru.

Companiile fac copii de rezervă ale datelor pe care le consideră vulnerabile în cazul unui software cu erori, al coruperii datelor, al unei defecțiuni hardware, al unui atac informatic, al unei erori umane sau al altor evenimente neprevăzute.

Testele de backup și recuperare examinează practicile și tehnologiile unei organizații în ceea ce privește securitatea și replicarea datelor. Scopul este de a asigura recuperarea rapidă și fiabilă a datelor în caz de nevoie. Procesul de recuperare a fișierelor salvate prin backup se numește restaurare.

Termenii de backup și de protecție a datelor sunt adesea folosiți ca sinonime, deși protecția datelor cuprinde obiective mai largi: continuitatea activității, securitatea datelor, gestionarea ciclului de viață al informațiilor și prevenirea programelor malware și a virușilor informatici.

De ce este importantă copierea de rezervă a datelor?

Pentru că vă protejează împotriva pierderii datelor, backupul se numără printre cele mai importante componente de infrastructură din orice organizație. Copiile de rezervă permit restaurarea fișierelor șterse sau recuperarea unui fișier suprascris din greșeală.

În plus, copiile de rezervă sunt, de obicei, cea mai bună opțiune a unei organizații pentru recuperarea în urma unui atac ransomware sau a unui eveniment major de pierdere a datelor, cum ar fi un incendiu în centrul de date, ca incendiul din data centerul OVH, din 2021.

Ce date ar trebui să fie copiate de rezervă și cât de frecvent?

Un proces de backup se aplică bazelor de date critice și aplicațiilor importante pentru companie. Procesul este guvernat de politici de backup predefinite, care specifică frecvența cu care se face backupul datelor și câte copii duplicate – numite replici – sunt necesare, precum și de acordurile privind nivelul serviciilor (SLA), care stipulează cât de repede trebuie restaurate datele.

Cele mai bune practici sugerează ca un backup complet al datelor să fie programat cel puțin o dată pe săptămână, de obicei în weekend sau în afara orelor de lucru. Pentru a completa backupurile complete săptămânale, companiile programează de obicei o serie de backupuri incrementale, care copiază doar datele modificate de la ultimul backup, sau diferențiale, care copiază datele modificate de la ultimul backup complet. Pentru datele de lucru, care se schimbă zilnic, backupul se face cel puțin o dată pe zi; multe soluții actuale fac copii incrementale chiar din oră în oră, fără să încarce sistemele.

Backup as a Service: vreau detalii →

Evoluția mediilor de stocare pentru backup

În mod obișnuit, întreprinderile fac copii de rezervă ale datelor importante pe dispozitive de backup dedicate. Software-ul de backup – fie că este integrat în dispozitive, fie că rulează pe un server separat – gestionează procesul de copiere a datelor pe discuri. Tot el gestionează procese precum deduplicarea datelor, care reduc spațiul fizic necesar pentru stocare. De asemenea, software-ul de backup aplică politicile care stabilesc frecvența backupului pentru anumite date, numărul de copii efectuate și locul în care sunt stocate copiile de rezervă.

Cel mai bun NAS pentru companii

Înainte ca discul să devină principalul mediu de backup, la începutul anilor 2000, majoritatea organizațiilor foloseau biblioteci de unități de bandă magnetică pentru a stoca copiile de rezervă din centrele de date. Benzile magnetice sunt folosite și astăzi, dar în principal pentru datele arhivate, care nu trebuie restaurate rapid. Unele organizații au adoptat practica de a folosi o unitate externă detașabilă în locul benzii, dar conceptul de bază al copierii datelor pe suporturi detașabile rămâne același.

Backupurile pe disc au permis organizațiilor să realizeze o protecție continuă a datelor. Înainte de ele, organizațiile creau de obicei o singură copie de rezervă pe noapte. La început, copiile nocturne erau toate backupuri complete ale sistemului. Pe măsură ce timpul trecea, fișierele de backup deveneau tot mai mari, în timp ce ferestrele de backup rămâneau la fel sau chiar se micșorau. Asta a forțat multe organizații să treacă la backupuri incrementale nocturne.

La începuturile backupului pe disc, software-ul de backup era proiectat să ruleze pe un server separat. Acest software coordona procesul de backup și scria datele pe o matrice de stocare. Aceste sisteme au câștigat rapid popularitate, pentru că funcționau ca backupuri online: datele puteau fi copiate sau restaurate la cerere, fără să fie nevoie de montarea unei benzi.

Deși unele produse de backup încă folosesc servere de backup separate, furnizorii trec din ce în ce mai mult la dispozitive integrate de protecție a datelor. În forma cea mai simplă, un dispozitiv integrat este un server de fișiere dotat cu HDD-uri și software de backup. Aceste dispozitive de tip plug-and-play includ adesea funcții automate de monitorizare a capacității discurilor, stocare extensibilă și biblioteci de benzi preconfigurate.

Unii furnizori au început, de asemenea, să ofere platforme de backup bazate pe sisteme hiperconvergente. Acestea sunt colecții de servere standardizate, grupate împreună, care gestionează colectiv procesele de backup. Unul dintre principalele avantaje ale sistemelor hiperconvergente este că sunt ușor de scalat: fiecare nod conține propriile resurse integrate de stocare, de calcul și de rețea, iar administratorii pot crește capacitatea de backup a organizației prin simpla adăugare a mai multor noduri în cluster.

Indiferent dacă sunt sau nu hiperconvergente, majoritatea dispozitivelor de backup pe disc permit mutarea copiilor de pe discuri pe bandă magnetică, pentru păstrarea pe termen lung. Sistemele cu bandă magnetică sunt încă folosite datorită creșterii densității benzilor și apariției sistemului de fișiere pentru bandă liniară (LTFS).

Primele sisteme de backup pe disc erau cunoscute sub numele de biblioteci de bandă virtuală (VTL), deoarece includeau discuri care funcționau la fel ca unitățile de bandă. Astfel, aplicațiile de backup dezvoltate pentru a scrie date pe bandă puteau trata discul ca pe o bibliotecă de bandă fizică. VTL-urile au pierdut din popularitate după ce producătorii de software de backup și-au optimizat produsele pentru disc în loc de bandă.

Unitățile de stocare solidă (SSD) au fost multă vreme rar folosite pentru backup, din cauza prețului și a rezistenței la scrieri repetate. Unii furnizori de soluții de stocare folosesc SSD-urile ca memorie cache sau ca nivel rapid pentru scrierile pe matricele bazate pe disc, mai ales în sistemele hiperconvergente: datele sunt stocate inițial în memoria flash și apoi scrise pe disc. Pe măsură ce prețul pe terabyte a scăzut și capacitățile au crescut, au apărut și sisteme de backup bazate integral pe SSD, alese acolo unde restaurarea rapidă contează; pentru volume mari, discul și banda rămân mai ieftine.

Copia de rezervă locală vs. copia de rezervă offline

Sistemele moderne de stocare primară au evoluat și au capacități native tot mai puternice pentru backupul datelor. Printre ele se numără scheme avansate de protecție RAID, instantanee (snapshot-uri) nelimitate și instrumente de replicare a instantaneelor pentru backup secundar sau chiar terțiar, în afara sediului. În ciuda acestor progrese, backupul bazat pe stocarea primară tinde să fie mai scump și nu are capacitățile de indexare din produsele de backup tradiționale. Iar RAID-ul, oricât de avansat, nu înlocuiește backupul: vedeți de ce RAID nu înseamnă backup.

Copiile de rezervă locale plasează datele pe HDD-uri externe sau pe sisteme cu bandă magnetică, de obicei aflate într-un centru de date local sau în apropierea lui. Datele sunt transmise printr-o conexiune de rețea securizată, cu lățime de bandă mare, sau prin rețeaua internă a companiei.

Un avantaj al copiilor de rezervă locale este că backupul se face în spatele firewallului rețelei. De asemenea, backupul local este mult mai rapid și oferă un control mai mare asupra persoanelor care pot accesa datele.

Salvarea offline este asemănătoare cu salvarea locală, deși este cel mai adesea asociată cu salvarea unei baze de date. O copie de rezervă offline implică timpi de nefuncționare, deoarece procesul de copiere are loc în timp ce baza de date este deconectată de la rețea.

Astăzi, „backup offline” înseamnă de multe ori și o copie deconectată de la rețea – pe bandă, pe un disc scos din rețea sau, în varianta logică, într-un spațiu de stocare imuabil –, la care un atacator nu poate ajunge. Este una dintre cele mai bune protecții împotriva ransomware.

Managed cloud: vreau detalii →

Backup și stocare în cloud

Copiile de rezervă off-site sunt copii ale datelor păstrate într-o locație la distanță, care poate fi un centru de date secundar al companiei sau un spațiu de colocare închiriat. Din ce în ce mai mult, backupul off-site înseamnă stocare în cloud, ca serviciu pe bază de abonament, cu o capacitate scalabilă și costuri reduse, care elimină nevoia clientului de a cumpăra și de a întreține hardware de backup. În ciuda popularității sale în creștere, alegerea backupului ca serviciu (BaaS) presupune criptarea datelor și alte măsuri pentru protejarea integrității lor.

Ce tipuri de backup în cloud există?

• Stocarea în cloud public. Utilizatorii copiază datele la un furnizor de servicii cloud, care le percepe un abonament lunar în funcție de spațiul de stocare consumat. Pot exista taxe suplimentare pentru transferul datelor, mai ales la ieșire, adică la restaurare. AWS, Google Cloud și Microsoft Azure sunt cei mai mari furnizori de cloud public. Furnizorii mai mici de servicii gestionate găzduiesc, de asemenea, copii de rezervă în propriile centre de date sau gestionează copiile clienților în marile platforme de cloud public.
• Stocarea în cloud privat. Datele sunt salvate pe servere diferite din interiorul firewallului companiei, de obicei între un centru de date local și un site secundar de recuperare (DR). Din acest motiv, stocarea în cloud privat este denumită uneori stocare în cloud intern.
• Stocarea în cloud hibrid. Compania folosește atât stocarea locală, cât și pe cea externă. De regulă, întreprinderile folosesc selectiv stocarea în cloud public pentru arhivarea datelor și păstrarea pe termen lung, iar stocarea privată pentru acces local și pentru backupul datelor celor mai importante, care trebuie restaurate rapid.

Backup as a Service de la RezolvIT face copii de siguranță ale datelor în rețea și în cloud.

Majoritatea furnizorilor de backup permit ca aplicațiile locale să fie copiate într-un cloud privat dedicat, tratând practic backupul în cloud ca pe o extensie a centrului de date al clientului. Atunci când procesul permite ca, în caz de dezastru, aplicațiile să fie pornite din cloud și apoi readuse la sediu, serviciul se numește recuperare în caz de dezastru ca serviciu (DRaaS).

Salvarea datelor de la cloud la cloud (C2C) este o abordare alternativă care a luat amploare. Backupul C2C protejează datele de pe platformele SaaS, cum ar fi Salesforce, Microsoft 365 sau Google Workspace. Aceste date există adesea doar în cloud, iar furnizorii SaaS percep adesea taxe mari pentru restaurarea datelor pierdute din cauza unei erori a clientului; după expirarea perioadei de retenție, unele date nu se mai pot recupera deloc. Backupul C2C funcționează prin copierea datelor SaaS într-un alt cloud, de unde pot fi restaurate dacă se pierd. Detalii găsiți în articolul despre backupul aplicațiilor SaaS.

Stocarea de rezervă pentru PC-uri și dispozitive mobile

Utilizatorii de PC-uri pot face backup de pe discul intern al calculatorului pe un hard disk extern sau pe un suport detașabil, cum ar fi o unitate de memorie USB.

O altă variantă este salvarea datelor de pe smartphone-uri și tablete într-un serviciu de stocare în cloud personal, oferit de furnizori precum Dropbox, Google Drive, Microsoft OneDrive și alții. Aceste servicii oferă de obicei o anumită capacitate gratuit, iar spațiul suplimentar se cumpără în funcție de nevoi. Spre deosebire de stocarea în cloud pentru întreprinderi, ofertele pentru consumatori nu oferă, în general, nivelul de securitate și de control de care au nevoie firmele.

Pe calculatoarele de firmă, sincronizarea cu OneDrive sau Google Drive nu este un backup complet: un fișier șters sau criptat de un ransomware se sincronizează și el.

Furnizori de software și hardware de backup

În 2021, când am scris acest ghid, printre furnizorii care vindeau platforme hardware de backup se numărau Barracuda Networks, Cohesity, Dell EMC (Data Domain), Drobo, ExaGrid Systems, Hewlett Packard Enterprise, Hitachi Vantara, IBM, NEC Corp., Oracle StorageTek (biblioteci de benzi), Quantum Corp., Rubrik, Spectra Logic, Unitrends și Veritas NetBackup.

Printre principalii furnizori de software de backup pentru întreprinderi se numărau Acronis, Arcserve, Asigra, Commvault, Datto, Dell EMC Data Protection Suite (Avamar și NetWorker), Dell EMC RecoverPoint, Druva, MSP360, Nakivo, Veeam Software și Veritas Technologies.

Piața s-a consolidat de atunci: de pildă, în decembrie 2024, Cohesity a preluat divizia de protecție a datelor a Veritas, inclusiv NetBackup. Înainte să alegeți o soluție, verificați numele actual al produsului și cine îl dezvoltă.

Backup as a Service: backupul administrat de RezolvIT, prin MspCoreX

Windows Server include sistemul de fișiere Microsoft Resilient File System (ReFS), care detectează și repară automat datele corupte. Deși nu este, tehnic, o copie de rezervă, ReFS este gândit ca o măsură preventivă de protejare a datelor din sistemul de fișiere împotriva coruperii.

VMware vSphere oferă o suită de instrumente pentru protecția datelor, disponibilitate ridicată și replicare. API-ul VMware vStorage pentru protecția datelor (VADP) permite VMware sau software-ului de backup al terților compatibili să efectueze în siguranță copii de rezervă complete și incrementale ale mașinilor virtuale. VADP face copiile prin intermediul instantaneelor (snapshot-urilor) create de hipervizor. Ca o completare a backupului, migrarea live din vSphere permite mutarea mașinilor virtuale de pe un server pe altul, pentru a reduce efectul unui incident. VMware Virtual Volumes ajută, de asemenea, la salvarea mașinilor virtuale. Din noiembrie 2023, VMware face parte din Broadcom.

Tipurile de backup explicate

• Full backup (backup complet) captează o copie a întregului set de date. Deși este considerată cea mai fiabilă metodă de backup, un backup complet durează mult și are nevoie de multe discuri sau benzi. Cele mai multe organizații fac backupuri complete doar periodic.
• Incremental backup (backup incremental) este o alternativă la backupul complet: copiază doar datele modificate de la ultimul backup, indiferent de tipul acestuia. Copiile sunt mici și rapide; dezavantajul este că o restaurare completă are nevoie de ultimul backup complet și de toate copiile incrementale de după el, așa că durează mai mult.
• Differential backup (backup diferențial) copiază datele modificate de la ultimul backup complet. Astfel, o restaurare completă se face mai rapid, fiind nevoie doar de ultimul backup complet și de ultimul backup diferențial. De exemplu, dacă faceți un backup complet luni, backupul de marți va fi, în acel moment, asemănător cu unul incremental, iar cel de miercuri va conține tot ce s-a modificat de luni încoace. Dezavantajul este că backupurile diferențiale cresc de la o zi la alta și ocupă tot mai mult din fereastra de backup.
• Synthetic full backup (backup complet sintetic) combină copiile existente: serverul de backup produce o copie completă suplimentară pornind de la backupul complet original și de la datele din copiile incrementale, fără să mai citească toate datele de pe sursă. Fișierul rezultat nu este o copie directă a unui fișier curent sau creat anterior, ci este sintetizat din fișierul original și din modificările ulterioare.
• Incremental-forever backup (backup incremental permanent) minimizează fereastra de backup și oferă, în același timp, acces rapid la datele de recuperare. Un astfel de backup captează o singură dată setul complet de date, apoi îl completează doar cu copii incrementale. Copierea numai a blocurilor modificate este cunoscută și sub denumirea de diferențiere delta. Copiile complete ale seturilor de date sunt stocate, de obicei, pe serverul de backup, care automatizează restaurarea.
• Reverse-incremental backup (backup invers incremental) păstrează modificările dintre două stări succesive ale datelor. După un backup complet inițial, fiecare backup incremental următor aplică modificările direct pe copia completă existentă. Astfel se obține, de fiecare dată, o nouă copie completă sintetică, cu posibilitatea de a reveni la copiile complete anterioare.
• Hot backup sau dynamic backup (backup la cald sau dinamic) se aplică datelor care rămân disponibile pentru utilizatori în timp ce backupul este în desfășurare. Această metodă evită întreruperea activității și pierderea productivității. Riscul este că, dacă datele se modifică în timpul backupului, copia rezultată ar putea să nu corespundă stării finale a datelor.

Mai multe exemple găsiți în articolul despre tipurile de backup și necesitatea lor.

Tehnici și tehnologii care completează backupul

• Protecția continuă a datelor (Continuous Data Protection – CDP) cuprinde tehnologii concepute pentru a spori protecția datelor. Un sistem de stocare bazat pe CDP face copii de siguranță ale datelor ori de câte ori apare o modificare. Instrumentele CDP permit crearea de copii multiple ale datelor. Multe sisteme CDP au un motor încorporat care replică datele de pe un server primar pe un server de backup secundar și/sau pe bandă. Backupul de pe disc pe disc și apoi pe bandă este o arhitectură populară pentru sistemele CDP.
• Near-continuous CDP (protecția aproape continuă) face instantanee de backup la intervale stabilite, spre deosebire de instantaneele sistemelor de stocare, care se fac de fiecare dată când se scriu date noi.
• Data reduction (reducerea cantității de date) reduce spațiul de stocare ocupat. Există două metode principale: compresia și deduplicarea datelor. Ele pot fi folosite separat, dar furnizorii le combină adesea. Reducerea dimensiunii datelor influențează ferestrele de backup și timpii de restaurare.
• Disk cloning (clonarea discului) presupune copierea conținutului discului unui calculator, salvarea lui ca fișier imagine și transferul acestuia pe un suport de stocare. Clonarea discurilor se folosește pentru pregătirea calculatoarelor noi, pentru restaurarea sistemului sau pentru readucerea lui la configurația inițială.
• Erasure coding (coduri de ștergere), sau corecția erorilor în avans, a apărut ca alternativă scalabilă la sistemele RAID tradiționale și este cel mai des asociat cu stocarea pe obiecte. Sistemul RAID distribuie datele pe mai multe discuri și folosește paritatea pentru redundanță și reziliență. Erasure coding împarte datele în fragmente și le codifică împreună cu date redundante suplimentare. Fragmentele sunt stocate pe medii de stocare, noduri sau locații geografice diferite, iar datele se pot reconstrui chiar dacă o parte dintre fragmente se pierd.
• Flat backup este o schemă de protecție a datelor în care o copie directă a unui instantaneu este mutată pe un spațiu de stocare cu costuri reduse, fără un software de backup tradițional. Instantaneul original își păstrează formatul și locația; copia este montată dacă originalul devine indisponibil sau inutilizabil.
• Mirroringul (oglindirea) plasează fișierele de date pe mai multe servere, ca să rămână accesibile utilizatorilor. În cazul oglindirii sincrone, datele sunt scrise simultan pe discul local și pe cel de la distanță, iar scrierile locale nu sunt confirmate până nu sosește confirmarea de la stocarea de la distanță; astfel, cele două locații au o copie identică a datelor. În schimb, în oglindirea asincronă, scrierile locale sunt finalizate înainte de confirmarea serverului de la distanță.
• Replicarea permite alegerea numărului de replici, adică de copii ale datelor necesare pentru a susține sau a relua activitatea. Replicarea copiază datele dintr-o locație în alta și oferă o copie actualizată, care grăbește recuperarea în caz de dezastru.
• Recovery-in-place (recuperarea pe loc), sau recuperarea instantanee, permite rularea temporară a unei aplicații de producție direct dintr-o copie de rezervă a mașinii virtuale, ca datele să rămână disponibile cât timp mașina virtuală principală este restaurată. Montarea unei copii direct pe un server de backup poate scurta recuperarea la nivel de sistem la câteva minute. Performanța este însă mai slabă, pentru că serverele de backup nu sunt dimensionate pentru sarcinile de producție.
• Storage snapshots (instantaneele de stocare) captează un set de repere pe disc pentru o anumită bază de date, un fișier sau un volum de stocare. Utilizatorii folosesc aceste repere pentru a restaura datele dintr-un anumit moment. Pentru că depinde de volumul sursă, un instantaneu nu este o copie de rezervă completă și nu protejează datele împotriva defecțiunilor hardware.
• Backupul imuabil (immutable backup) păstrează copii care, odată scrise, nu mai pot fi modificate sau șterse până la expirarea perioadei stabilite, nici măcar de un administrator. Este o protecție esențială împotriva ransomware, care încearcă să șteargă sau să cripteze și backupurile.

Snapshot-urile sunt în general grupate în trei categorii: blocuri modificate, clone și CDP. Ele au apărut mai întâi ca instrument de gestionare în sistemele de stocare; virtualizarea a adăugat instantaneele create de hipervizor. Snapshot-urile pot fi făcute și de software-ul de backup sau chiar din interiorul unei mașini virtuale.

Backup as a Service: vreau detalii →

Cum să alegeți opțiunea de backup corectă

Atunci când decideți ce tip de backup să folosiți, trebuie să cântăriți mai multe considerente cheie.

Companiile combină de obicei mai multe tipuri de backup, după importanța și cantitatea datelor. O strategie de backup ar trebui să fie guvernată de SLA-urile fiecărei aplicații privind accesul la date și disponibilitatea lor, de obiectivul privind timpul de recuperare (RTO, adică cât timp poate sta un sistem oprit) și de obiectivul privind punctul de recuperare (RPO, adică câte date vă permiteți să pierdeți). Alegerea soluției de backup depinde și de versatilitatea aplicației de backup, care trebuie să garanteze că toate datele sunt copiate, să asigure replicarea și recuperarea și să permită procese de backup eficiente.

Crearea unei politici de backup

Cele mai multe companii creează o politică de backup pentru a reglementa metodele și tipurile de protecție a datelor pe care le folosesc și pentru a se asigura că datele critice ale afacerii sunt copiate constant și regulat. Politica de backup creează, de asemenea, o listă de verificare pe care departamentul IT o poate urmări, pentru că departamentul răspunde de protejarea tuturor datelor critice ale organizației.

O politică de backup ar trebui să includă un program al backupurilor. Politicile sunt documentate, astfel încât și alte persoane să le poată urma pentru a face backup și a recupera datele atunci când administratorul principal al backupului nu este disponibil.

Politicile de păstrare a datelor fac adesea parte din politica de backup, în special pentru companiile din industriile reglementate. Regulile prestabilite de păstrare pot duce la ștergerea automată sau la mutarea datelor pe alte suporturi după o anumită perioadă. Ele pot fi stabilite și pentru utilizatori individuali, departamente și tipuri de fișiere.

O politică de backup ar trebui să ceară un backup complet inițial al datelor, împreună cu o serie de backupuri diferențiale sau incrementale între backupurile complete. Ar trebui păstrate cel puțin două copii de rezervă complete, dintre care cel puțin una în afara sediului.

Politica de backup 3-2-1: ce este și ce alternative există

Politicile de backup trebuie să se concentreze pe recuperare, adesea mai mult decât pe backupul propriu-zis, pentru că datele salvate nu sunt de mare folos dacă nu pot fi recuperate atunci când e nevoie. Iar recuperarea este esențială pentru planul de recuperare în caz de dezastru.

În trecut, politicile de backup se ocupau în principal de transferul datelor pe bandă și de pe bandă. Acum, majoritatea datelor sunt copiate pe disc, iar cloudurile publice sunt folosite des ca destinații de backup. Procesul de mutare a datelor pe disc, în cloud sau pe bandă este diferit pentru fiecare destinație, iar politica trebuie să reflecte asta. Procesele de backup pot varia și în funcție de aplicație: de exemplu, o bază de date poate necesita un tratament diferit față de un server de fișiere. Un model gata făcut găsiți în ghidul pentru strategia de backup, cu template gratuit.

Cum protejați backupul de ransomware?

Păstrați cel puțin o copie offline sau imuabilă, protejați consola de backup cu autentificare în doi pași și testați regulat restaurarea. În ultimii ani, aceste lucruri au devenit la fel de importante ca backupul în sine:

• Atacatorii țintesc întâi backupul. Ransomware-ul caută și șterge copiile de siguranță înainte să cripteze datele. De aceea, regula 3-2-1 a devenit, la mulți furnizori, 3-2-1-1-0: o copie în plus, offline sau imuabilă, și zero erori la verificarea restaurării.
• Conturi separate. Consola de backup nu folosește același cont de administrator ca restul rețelei și are autentificare în doi pași.
• Datele din cloud au și ele nevoie de backup. Microsoft 365, Google Workspace sau un CRM online păstrează datele, dar nu le protejează de ștergeri accidentale sau intenționate după expirarea perioadei de retenție.
• Backupul intră în obligațiile legale. Copiile de siguranță conțin date personale, așa că li se aplică GDPR (din mai 2018): criptare, acces restricționat, o perioadă clară de păstrare. Pentru firmele care intră sub incidența NIS2 (în România, OUG 155/2024), gestionarea backupului și recuperarea în caz de dezastru sunt măsuri obligatorii.
• Restaurarea se testează. Programați restaurări de probă și notați cât au durat. Abia așa știți dacă vă încadrați în RTO.

RezolvIT oferă companiilor Backup as a Service, cu copii de siguranță ale datelor în rețea și în cloud, și se ocupă de Securitate IT pentru laptopuri, desktopuri, servere și dispozitive mobile. Suntem certificați ISO/IEC 27001 pentru securitatea informației. Dacă vreți să verificăm cum arată backupul firmei dumneavoastră, cereți un Audit IT gratuit.