Backup - tot ce trebuie sa știe o companie in 2021

Backup se referă la copierea fișierelor fizice sau virtuale sau a bazelor de date într-o locație secundară pentru a fi păstrate în caz de defecțiune a echipamentului sau de catastrofă. Procesul de copiere de rezervă a datelor este esențial pentru succesul unui plan de recuperare în caz de dezastru.

Companiile fac copii de rezervă ale datelor pe care le consideră vulnerabile în cazul unui software cu erori, al corupției datelor, al unei defecțiuni hardware, al unui hacking, al unei erori de utilizare sau al altor evenimente neprevăzute.

Testele de backup și recuperare examinează practicile și tehnologiile unei organizații în ceea ce privește securitatea și replicarea datelor. Scopul este de a asigura recuperarea rapidă și fiabilă a datelor în caz de nevoie. Procesul de recuperare a fișierelor de date salvate prin backup este cunoscut sub numele de restaurare a fișierelor.

Termenii de backup și de protecție a datelor sunt adesea utilizați în mod interschimbabil, deși protecția datelor cuprinde obiectivele mai largi ale continuității activității, securității datelor, gestionării ciclului de viață al informațiilor și prevenirii programelor malware și a virușilor informatici.

Importanța copierii de rezervă a datelor

Backup-ul se numără printre cele mai importante componente de infrastructură din orice organizație, deoarece ajută la protejarea împotriva pierderilor de date. Copiile de rezervă oferă o modalitate de restaurare a fișierelor șterse sau de recuperare a unui fișier atunci când acesta este suprascris din greșeală.

În plus, copiile de rezervă sunt, de obicei, cea mai bună opțiune a unei organizații pentru recuperarea în urma unui atac ransomware sau a unui eveniment major de pierdere de date, cum ar fi un incendiu în centrul de date.

Ce date ar trebui să fie copiate de rezervă și cât de frecvent?

Un proces de backup se aplică bazelor de date critice sau aplicațiilor importante pentru companie. Procesul este guvernat de politici de backup predefinite care specifică frecvența cu care se face backup-ul datelor și câte copii duplicate – cunoscute sub numele de replici – sunt necesare, precum și de acorduri la nivel de servicii (SLA) care stipulează cât de repede trebuie restaurate datele.

Cele mai bune practici sugerează că o copie de rezervă completă a datelor ar trebui programată să aibă loc cel puțin o dată pe săptămână, adesea în timpul weekend-urilor sau în afara orelor de lucru. Pentru a suplimenta copiile de rezervă complete săptămânale, companiile programează de obicei o serie de copii de rezervă diferențială sau incrementală a datelor, care copiază doar datele care s-au modificat de la ultima copie de rezervă completă.

Evoluția mediilor de stocare de rezervă

În mod obișnuit, întreprinderile fac copii de rezervă ale datelor cheie pe dispozitive de backup dedicate. Software-ul de backup – fie că este integrat în dispozitive, fie că rulează pe un server separat – gestionează procesul de copiere a datelor pe dispozitivele de disc. Software-ul de backup gestionează procese precum deduplicarea datelor, care reduc spațiul fizic necesar pentru stocarea datelor. De asemenea, software-ul de backup aplică politici care guvernează frecvența de backup a anumitor date, numărul de copii efectuate și locul unde sunt stocate copiile de rezervă.

Cel mai bun NAS pentru companii in 2021

Înainte ca discul să devină principalul mediu de backup la începutul anilor 2000, majoritatea organizațiilor foloseau biblioteci de unități de bandă magnetică pentru a stoca copiile de rezervă din centrele de date. Benzile magnetice sunt utilizate și astăzi, dar în principal pentru datele arhivate care nu trebuie restaurate rapid. Unele organizații au adoptat practica de a utiliza o unitate externă detașabilă în locul unei benzi, dar conceptul de bază al copierii de rezervă a datelor pe suporturi detașabile rămâne același.

Copiile de rezervă bazate pe discuri au permis organizațiilor să realizeze o protecție continuă a datelor. Înainte de copiile de rezervă pe disc, organizațiile creau de obicei o singură copie de rezervă pe timp de noapte. La început, copiile de rezervă nocturne erau toate copii de rezervă complete ale sistemului. Pe măsură ce timpul trecea, fișierele de backup deveneau mai mari, în timp ce ferestrele de backup rămâneau de aceeași dimensiune sau chiar se micșorau. Acest lucru a forțat multe organizații să creeze copii de rezervă incrementale nocturne.

La începuturile backup-ului pe disc, software-ul de backup a fost proiectat să ruleze pe un server separat. Acest software coordona procesul de backup și scria datele de backup pe o matrice de stocare. Aceste sisteme au câștigat rapid popularitate deoarece acționau ca backup-uri online, ceea ce înseamnă că datele puteau fi copiate sau restaurate la cerere, fără a fi nevoie să se monteze o bandă.

Deși unele produse de backup încă folosesc servere de backup separate, furnizorii de backup trec din ce în ce mai mult la dispozitive integrate de protecție a datelor. La modul cel mai simplu, un dispozitiv integrat de date este, în esență, un server de fișiere dotat cu HDD-uri și software de backup. Aceste dispozitive de stocare a datelor de tip plug-and-play includ adesea funcții automatizate de monitorizare a capacității discurilor, stocare extensibilă și biblioteci de benzi preconfigurate.

Unii furnizori de soluții de backup au început, de asemenea, să ofere platforme de backup care se bazează pe utilizarea de sisteme hiperconvergente. Aceste sisteme constau în colecții de servere standardizate care au fost grupate împreună și care gestionează în mod colectiv procesele legate de backup. Unul dintre principalele avantaje ale sistemelor hiperconvergente este faptul că sunt ușor de scalat. Fiecare nod din cadrul unui sistem hiperconvergent conține propriile resurse integrate de stocare, de calcul și de rețea. Administratorii pot scala capacitatea de backup a organizației prin simpla adăugare a mai multor noduri în cluster.

Indiferent dacă sunt sau nu hiperconvergente, majoritatea dispozitivelor de backup pe disc permit mutarea copiilor de pe suporturi rotative pe bandă magnetică pentru păstrarea pe termen lung. Sistemele de bandă magnetică sunt încă utilizate datorită creșterii densității benzilor și a apariției sistemului de fișiere pe bandă liniară.

Primele sisteme de backup pe disc erau cunoscute sub numele de biblioteci de bandă virtuală (VTL), deoarece includeau discuri care funcționau la fel ca unitățile de bandă. În acest fel, aplicațiile software de backup dezvoltate pentru a scrie date pe bandă puteau trata discul ca pe o bibliotecă de bandă fizică. VTL-urile au pierdut din popularitate după ce vânzătorii de software de backup și-au optimizat produsele pentru disc în loc de bandă.

Unitățile de stocare solidă (SSD) sunt rareori folosite pentru backup datelor din cauza problemelor legate de preț și de rezistență. Unii furnizori de soluții de stocare includ SSD-urile ca instrument de cache sau de ierarhizare pentru gestionarea scrierilor cu matricele bazate pe disc. Acest lucru este deosebit de frecvent în sistemele hiperconvergente. Datele sunt inițial stocate în memoria cache în memoria flash și apoi scrise pe disc. Pe măsură ce furnizorii lansează SSD-uri cu o capacitate mai mare decât cea a unităților de disc, unitățile flash ar putea fi utilizate pentru backup.

Backup – Copie de rezervă locală vs. copie de rezervă offline .

Sistemele moderne de stocare primară au evoluat pentru a dispune de capacități native mai puternice pentru backup-ul datelor. Aceste caracteristici includ scheme avansate de protecție RAID, instantanee nelimitate și instrumente de replicare a instantaneelor pentru backup secundar sau chiar pentru backup terțiar în afara site-ului. În ciuda acestor progrese, backup-ul bazat pe stocare primară tinde să fie mai scump și nu dispune de capacitățile de indexare întâlnite în produsele de backup tradiționale.

Copiile de rezervă locale plasează copii de date pe HDD-uri externe sau pe sisteme de benzi magnetice, de obicei adăpostite într-un centru de date local sau în apropierea acestuia. Datele sunt transmise printr-o conexiune de rețea securizată cu lățime de bandă mare sau prin intranetul corporației.

Un avantaj al copiilor de rezervă locale este capacitatea de a face copii de rezervă ale datelor în spatele unui firewall de rețea. De asemenea, backup-ul local este mult mai rapid și oferă un control mai mare asupra persoanelor care pot accesa datele.

Salvarea offline este asemănătoare cu salvarea locală, deși este cel mai adesea asociată cu salvarea unei baze de date. O copie de rezervă offline implică timpii de nefuncționare, deoarece procesul de copie de rezervă are loc în timp ce baza de date este deconectată de la rețeaua sa.

Backup și stocare în cloud

Copiile de rezervă off-site sunt copii de date într-o locație la distanță, care poate include un centru de date secundar al unei companii sau o spațiu de colocare închiriată. Din ce în ce mai mult, backup-ul de date off-site echivalează cu stocarea în cloud ca serviciu pe bază de abonament, care oferă o capacitate scalabilă și cu costuri reduse și care elimină nevoia unui client de a achiziționa și de a întreține hardware de backup. În ciuda popularității sale în creștere, alegerea backup-ului ca serviciu (BaaS) necesită ca utilizatorii să cripteze datele și să ia alte măsuri pentru a proteja integritatea datelor.

Backup-ul în cloud este împărțit în următoarele:

Stocare în cloud public. Utilizatorii copiază datele către un furnizor de servicii cloud care le percepe o taxă de abonament lunară în funcție de spațiul de stocare consumat. Există taxe suplimentare pentru intrarea și ieșirea datelor. AWS, Google Cloud și Microsoft Azure sunt cei mai mari furnizori de cloud public. Furnizorii mai mici de servicii gestionate găzduiesc, de asemenea, copii de rezervă în norii lor sau gestionează copiile de rezervă ale clienților în marii norii publici.

RezolvIT oferă managementul soluțiilor de backup in cloud public.

Stocarea în cloud privat. Datele sunt salvate pe servere diferite în interiorul firewall-ului unei companii, de obicei între un centru de date local și un site DR secundar. Din acest motiv, stocarea în cloud privat este denumită uneori stocare în cloud intern.

RezolvIT oferă servicii de instalare, configurare si mentenanța pentru soluții de cloud privat.

Stocarea în cloud hibrid. O companie utilizează atât stocarea locală, cât și cea externă. Întreprinderile obișnuiesc să utilizeze în mod obișnuit stocarea în cloud public în mod selectiv pentru arhivarea datelor și păstrarea pe termen lung. Ele folosesc stocarea privată pentru accesul local și pentru backup pentru un acces mai rapid la datele lor cele mai importante.

RezolvIT oferă servicii de instalare, configurare si mentenanța pentru soluții de cloud hibrid – folosind colocare in datacentere.

Majoritatea furnizorilor de backup permit ca aplicațiile locale să fie copiate într-un cloud privat dedicat, tratând efectiv backup de date în cloud ca pe o extensie a centrului de date fizic al clientului. Atunci când procesul permite ca aplicațiile să eșueze în caz de dezastru și să revină ulterior, acest lucru este cunoscut sub numele de recuperare în caz de dezastru ca serviciu.

Salvarea datelor de la cloud la cloud (C2C) este o abordare alternativă care a luat amploare. Backupul C2C protejează datele de pe platformele SaaS, cum ar fi Salesforce sau Microsoft Office 365. Aceste date există adesea doar în cloud, dar furnizorii SaaS percep adesea taxe mari pentru a restaura datele pierdute din cauza unei erori a clientului. Backup-ul C2C funcționează prin copierea datelor SaaS într-un alt cloud, de unde pot fi restaurate în cazul în care se pierd date.

Stocarea de rezervă pentru PC-uri și dispozitive mobile

Utilizatorii de PC-uri pot lua în considerare atât backup-ul local de pe hard disk-ul intern al computerului pe un hard disk extern atașat sau pe un suport detașabil, cum ar fi o unitate de memorie.

O altă alternativă pentru companii este salvarea datelor de pe smartphone-uri și tablete pe un sistem de stocare în cloud personal, care este disponibil de la furnizori precum Dropbox, Google Drive, Microsoft OneDrive și alții. Aceste servicii sunt utilizate în mod obișnuit pentru a oferi o anumită capacitate în mod gratuit, oferindu-le consumatorilor opțiunea de a achiziționa spațiu de stocare suplimentar în funcție de necesități. Spre deosebire de stocarea în cloud ca serviciu pentru întreprinderi, aceste oferte de cloud bazate pe consumatori nu oferă, în general, nivelul de securitate a datelor de care au nevoie întreprinderile.

Furnizori de software și hardware de backup

Printre furnizorii care vând platforme hardware de backup se numără Barracuda Networks, Cohesity, Dell EMC (Data Domain), Drobo, ExaGrid Systems, Hewlett Packard Enterprise, Hitachi Vantara, IBM, NEC Corp., Oracle StorageTek (biblioteci de benzi), Quantum Corp., Rubrik, Spectra Logic, Unitrends și Veritas NetBackup.

Printre principalii furnizori de software de backup pentru întreprinderi se numără MSP360, Acronis, Arcserve, Asigra, Commvault, Datto, Dell EMC Data Protection Suite (Avamar și NetWorker), Dell EMC RecoverPoint replication manager, Druva, Nakivo, Veeam Software și Veritas Technologies.

MSP360 Backup ( Cloudberry Lab ) – Explicații pentru pământenii de rând

Sistemul de operare Microsoft Windows Server dispune în mod inerent de Microsoft Resilient File System (ReFS) pentru a detecta și repara automat datele corupte. Deși nu este, din punct de vedere tehnic, o copie de rezervă a datelor, Microsoft ReFS este conceput ca o măsură preventivă de protejare a datelor din sistemul de fișiere împotriva corupției.

VMware vSphere oferă o suită de instrumente de backup pentru protecția datelor, disponibilitate ridicată și replicare. API-ul VMware vStorage pentru protecția datelor (VADP) permite VMware sau software-ul de backup al terțelor părți acceptate să efectueze în siguranță copii de rezervă complete și incrementale ale mașinilor virtuale. VADP implementează copii de rezervă prin intermediul instantaneelor bazate pe hipervizor. Ca o completare a backup-ului de date, VMware vSphere live migration permite mutarea VM-urilor între diferite platforme pentru a minimiza efectul unui eveniment DR. VMware Virtual Volumes ajută, de asemenea, la salvarea VM.

Tipurile de backup explicate :

Full Backup (backup complet) captează o copie a unui set de date întreg. Deși este considerată cea mai fiabilă metodă de backup, efectuarea unui backup complet necesită mult timp și necesită multe discuri sau benzi. Cele mai multe organizații execută copii de rezervă complete doar periodic.
Incremental backup(Copiile de rezervă incrementale) oferă o alternativă la copiile de rezervă complete prin copierea de rezervă doar a datelor care s-au modificat de la ultima copie de rezervă completă. Dezavantajul este că o restaurare completă durează mai mult dacă pentru recuperare se utilizează o copie de rezervă a datelor bazată pe incremente.
Differential backup (Salvarea diferențială) copiază datele modificate de la ultima copie de rezervă completă. Acest lucru permite ca o restaurare completă să aibă loc mai rapid, necesitând doar ultima copie de rezervă completă și ultima copie de rezervă diferențială. De exemplu, dacă creați o copie de rezervă completă luni, copia de rezervă de marți ar fi, în acel moment, similară cu o copie de rezervă incrementală. Copiile de rezervă de miercuri ar face apoi o copie de rezervă diferențială care s-a modificat de la copia de rezervă completă de luni. Dezavantajul este că creșterea progresivă a copiilor de rezervă diferențiale tinde să afecteze în mod negativ fereastra de backup. O copie de rezervă diferențială generează un fișier prin combinarea unei copii complete anterioare a acestuia cu una sau mai multe copii incrementale create ulterior. Fișierul asamblat nu este o copie directă a unui singur fișier curent sau creat anterior, ci mai degrabă sintetizat din fișierul original și din orice modificări ulterioare ale acestuia.
Synthetic full backup (Copia de rezervă completă sintetică) este o variantă a copiei de rezervă diferențială. Într-o copie de rezervă completă sintetică, serverul de backup produce o copie completă suplimentară, care se bazează pe copia de rezervă completă originală și pe datele obținute din copiile incrementale.
Incremental-forever backups (Copiile de rezervă incremental-permanente) minimizează fereastra de backup, oferind în același timp un acces mai rapid la datele de recuperare. O copie de rezervă incremental-forever captează setul complet de date și apoi îl completează cu copii de rezervă incrementale începând din acel moment. Copierea de rezervă numai a blocurilor modificate este cunoscută și sub denumirea de diferențiere delta. Copiile de rezervă complete ale seturilor de date sunt stocate, de obicei, pe serverul de backup, care automatizează restaurarea.
Reverse-incremental backups (Copiile de rezervă invers-incrementale) reprezintă modificările efectuate între două instanțe ale unei oglinzi. După ce se realizează o copie de rezervă completă inițială, fiecare copie de rezervă incrementală succesivă aplică orice modificări la copia de rezervă completă existentă. Acest lucru generează, în esență, o nouă copie de rezervă completă sintetică de fiecare dată când se aplică o modificare incrementală, asigurând, în același timp, revenirea la copiile de rezervă complete anterioare.
Hot backup sau dynamic backup (Salvarea la cald sau salvarea dinamică) se aplică datelor care rămân disponibile pentru utilizatori în timp ce actualizarea este în curs de desfășurare. Această metodă evită întreruperea activității utilizatorilor și pierderea productivității. Riscul cu backup-ul la cald este că, dacă datele sunt modificate în timp ce backup-ul este în curs de desfășurare, copia de rezervă rezultată ar putea să nu corespundă stării finale a datelor.

Tehnici și tehnologii pentru a completa salvarea datelor

Protecția continuă a datelor (Continuous Data Protection – CDP) se referă la straturi de tehnologii asociate concepute pentru a spori protecția datelor. Un sistem de stocare bazat pe CDP face copii de siguranță pentru toate datele întreprinderii ori de câte ori se face o modificare. Instrumentele CDP permit crearea de copii multiple ale datelor. Multe sisteme CDP conțin un motor încorporat care replică datele de pe un server primar pe un server de backup secundar și/sau pe un sistem de stocare pe bandă. Backup-ul de la disc la disc la bandă este o arhitectură populară pentru sistemele CDP.
Near-continuous CDP ( Sistemul CDP aproape continuu) realizează instantanee de backup la intervale stabilite, care sunt diferite de instantaneele furnizorilor bazate pe matrice, care sunt realizate de fiecare dată când se scriu date noi în spațiul de stocare.
Data reduction (Reducerea cantități datelor) reduce amprenta de stocare. Există două metode principale: compresia și deduplicarea datelor. Aceste metode pot fi utilizate separat, dar furnizorii combină adesea aceste abordări. Reducerea dimensiunii datelor are implicații asupra ferestrelor de backup și a timpilor de restaurare.
Disk cloning (Clonarea discului) presupune copierea conținutului hard disk-ului unui computer, salvarea acestuia ca fișier imagine și transferul acestuia pe un suport de stocare. Clonarea discurilor poate fi utilizată pentru provizionare, provizionarea sistemului, restaurarea sistemului și repornirea sau readucerea unui sistem la configurația sa inițială.
Erasure coding (Codificarea prin ștergere), sau corecția erorilor înainte, a evoluat ca o alternativă scalabilă la sistemele RAID tradiționale. Codificarea prin ștergere este cel mai adesea asociată cu stocarea obiectelor. Sistemul RAID distribuie datele scrise pe mai multe unități de disc, utilizând o unitate de paritate pentru a asigura redundanța și reziliența. Tehnologia rupe datele în fragmente și le codifică cu alți biți de date redundante. Aceste fragmente codificate sunt stocate pe diferite medii de stocare, noduri sau locații geografice. Fragmentele asociate sunt utilizate pentru a reconstrui datele corupte folosind o tehnică cunoscută sub numele de supraeșantionare.
Flat Backup este o schemă de protecție a datelor în care o copie directă a unui instantaneu este mutată pe un spațiu de stocare cu costuri reduse fără a utiliza un software de backup tradițional. Instantaneul original își păstrează formatul și locația nativă; replica de backup plat este montată în cazul în care originalul devine indisponibil sau inutilizabil.
Mirroring-ul plasează fișierele de date pe mai multe servere de calculatoare pentru a se asigura că acestea rămân accesibile utilizatorilor. În cazul oglindirii sincrone, datele sunt scrise simultan pe discul local și pe cel de la distanță. Scrierile de pe stocarea locală nu sunt confirmate până când nu se trimite o confirmare de pe stocarea la distanță, asigurându-se astfel că cele două site-uri au o copie identică a datelor. Dimpotrivă, scrierile locale asincrone sunt finalizate înainte de a fi trimisă confirmarea de la serverul la distanță.
Replicarea permite utilizatorilor să selecteze numărul necesar de replici sau de copii ale datelor necesare pentru a susține sau a relua operațiunile de afaceri. Replicarea datelor copiază datele dintr-o locație în alta, oferind o copie actualizată pentru a grăbi DR.
Recovery-in-place (Recuperarea locala) sau recuperarea instantanee, permite utilizatorilor să ruleze temporar o aplicație de producție direct de la o instanță VM de rezervă, menținând astfel disponibilitatea datelor în timp ce VM primară este restaurată. Montarea unei instanțe fizice sau a unei instanțe VM direct pe un server de backup sau de suport poate grăbi recuperarea la nivel de sistem până la câteva minute. Recuperarea de pe o imagine montată are ca rezultat o performanță degradată, deoarece serverele de backup nu sunt dimensionate pentru sarcinile de lucru de producție.
Storage snapshots (Instantaneele de stocare) captează un set de repere de referință pe disc pentru o anumită bază de date, fișier sau volum de stocare. Utilizatorii se referă la markeri, sau la pointeri, pentru a restaura datele dintr-un anumit moment în timp. Deoarece derivă dintr-un volum sursă subiacent, un instantaneu de stocare individual este o instanță, nu o copie de rezervă completă. Ca atare, instantaneele nu protejează datele împotriva defecțiunilor hardware.

Snapshot-urile sunt în general grupate în trei categorii: blocuri modificate, clone și CDP. Snapshot-urile au apărut pentru prima dată ca un instrument de gestionare în cadrul unei matrice de stocare. Apariția virtualizării a adăugat snapshoturi bazate pe hipervizor. Snapshot-urile pot fi implementate și de software-ul de backup sau chiar prin intermediul unei VM.

Cum să alegeți opțiunea de backup corectă

Atunci când decideți ce tip de backup să utilizați, trebuie să cântăriți mai multe considerente cheie.

Companiile combină în mod obișnuit diverse abordări de backup al datelor, după cum dictează importanta si cantitatea datelor. O strategie de backup ar trebui să fie guvernată de SLA-urile care se aplică unei aplicații, în ceea ce privește accesul și disponibilitatea datelor, obiectivele privind timpul de recuperare și obiectivele privind punctul de recuperare. Alegerea soluțiilor de backup este influențată și de versatilitatea unei aplicații de backup, care ar trebui să garanteze că toate datele sunt copiate și asigură replicarea și recuperarea, stabilind în același timp procese de backup eficiente.

Crearea unei politici de backup

Cele mai multe companii creează o politică de backup pentru a reglementa metodele și tipurile de protecție a datelor pe care le implementează și pentru a se asigura că datele critice ale afacerii sunt copiate de rezervă în mod constant și regulat. Politica de backup creează, de asemenea, o listă de verificare pe care departamentul IT o poate monitoriza și urma, deoarece departamentul este responsabil pentru protejarea tuturor datelor critice ale organizației.

O politică de backup ar trebui să includă un program de backup-uri. Politicile sunt documentate astfel încât și alte persoane să le poată urma pentru a face backup și a recupera datele în cazul în care administratorul principal de backup nu este disponibil.

Politicile de păstrare a datelor sunt, de asemenea, adesea parte a unei politici de backup, în special pentru companiile din industriile reglementate. Regulile prestabilite de păstrare a datelor pot duce la ștergerea automată sau la migrarea datelor pe diferite suporturi după ce acestea au fost păstrate pentru o anumită perioadă. Regulile de păstrare a datelor pot fi, de asemenea, setate pentru utilizatori individuali, departamente și tipuri de fișiere.

O politică de backup ar trebui să solicite capturarea unei copii de rezervă inițiale complete a datelor, împreună cu o serie de copii de rezervă diferențiale sau incrementale ale datelor între copiile de rezervă complete. Ar trebui păstrate cel puțin două copii de rezervă complete, dintre care cel puțin una localizată în afara site-ului.

Politica backup 3-2-1 . Ce este și ce alternative exista ?

Politicile de backup trebuie să se concentreze pe recuperare, adesea mai mult decât pe backup-ul propriu-zis, deoarece datele salvate nu sunt de mare folos dacă nu pot fi recuperate atunci când este nevoie. Iar recuperarea este esențială pentru DR.

În trecut, politicile de backup se ocupau în principal de transferarea datelor pe și de pe bandă. Acum, majoritatea datelor sunt copiate pe disc, iar cloud-urile publice sunt adesea folosite ca ținte de backup. Procesul de mutare a datelor către și de pe disc, cloud și bandă este diferit pentru fiecare țintă, astfel încât acest lucru ar trebui să se reflecte în politică. Procesele de backup pot varia, de asemenea, în funcție de aplicație – de exemplu, o bază de date poate necesita un tratament diferit față de un server de fișiere

RezolvIT este o companie de outsourcing IT obișnuită să securizeze și protejeze infrastructurile clienților cu succes. Fie că vorbim despre laptop-uri, desktop-uri, servere sau dispozitive mobile, compania adoptă și propune soluții inovative pentru a putea preîntâmpina amenințările de securitate ce pot apărea.